17.11.2007 01:55
ma prabusesc...nu am nevoie de nimic si nimeni..sau poate doar de el..nu mai conteaza...imi amintesc atatea lucruri si apoi imi vine sa plang...nu mai sunt copilul pe care toata lumea l-a cunoscut,m-am transformat in ceva ce nu stiam ca pot fi...
Toate locuri pe unde umblu imi amintesc de el..
.totul si oricine...pana si corpul meu...ce loc e neatins de el?
ieri am fost la alergat
si am revazut inimioarele pe care le desenam noi pe zid pe muschi...
acolo a ramas scris doar veve:(lili a disparut...
apoi ma opream in toate locurile unde am stat noi..unde m-am jucat prima oara..si l-am muscat...apoi unde ploua,ma jucam si am reusit....unde ne-a prins mosneagul..si cat de mult ne-am amuzat.....podul sub care am stat cat ploua
si el ma tinea in brate..cand inca eram veveritza lui...
cotetele...fabricile parasite:(cimitirele
..emotia primului sarut...gingasia lui...
imi zicea copac..iar eu ii ziceam stalp....cocos....gainusha.
..cioara mioritica si broscuta..
cand m-a ingropat in zapada la turn..si aproape ca imi venea sa plang.
..cand ne plimbam si imi zicea
ca ar trebui sa ii multumim Sandrei ca ne-a facut cunostinta..
.cand bratele lui ma strangeau in brate atunci
cand ma simteam aiurea...
imi amintesc ca dupa ce a dat bacul era sad...
atat de sad...stateam pe marginea apei langa el..si il intrebam
-Ce e lili?
"-nimic." raspundea el dar ochii il tradau
"-Tu crezi ca eu nu te cunosc?..spune-mi ce e?"
Si-atunci mi-a spus..si i-am zis ca il iubesc orice ar fi:-
cand venea la me sa doarma:(.
.si eu il alungam dimineatza cat mai devreme.
..si ma tinea asa strans in brate:X...
cand jucam cate un joc si eu pierdeam...
iar el glumea pe tema asta:(..
venea la me la liceu si statea in banca nu me..
cand am iesit cu patura pe deal si ningea....stateam exact pe carare...
cand ne jucam in anglia pe sub plapuma cu mama langa noi.cand venea in fiecare dimineatza sa ma trezeasca atat de pufos...sau cand intr-o dimineatza pe la 4 aveam chef sa ma joc..bestia era treaza..dar el-mi-era somnoros....cel mai mult imi placea sa ma uit la el cat ma jucam...
ador toate sms-urile de la el...absolut pe toate:(..
.inteleg am fost mai stresanta..mai copil de felul meu...
dar asa mis eu..mai posesiva:-<..nu am vrut sa mi-l supar niciodata cu nimic...
am fost fericita sa-l vad pe el fericit..cand el era sad..si eu eram:(...
apoi...vestea cuiva m-a prabusit..nu am vrut sa cred..si cand l-am sunat..i-am auzit vocea si am simtit ca imi pierd graiul.
.nu am renuntat niciodata..nu o sa renunt...cine iubeste cu adevarat asteapta oricat:(
nu vreau sa cred tot ce imi zic ceilalti..ca si-a batut joc de mine...nuh...asta nu am sa cred..
nici nu am sa ma combin cu Hypo care ma freaca la cap cu faza asta....
am sa astept Craciunul..sa ii demonstrez cat m-am schimbat..ca nu mai sunt copilulpe care l-a lasat el acasa....
si in plus wtf!daca viata e o curva..de ce sa nu o scuip pe bot?:-??
si asteptarea doare..si fiece cuvant...dar nu am de gand sa mai plang..
.nu lacrimile imi aduc ceva inapoi...ci lupta continua si apriga
simt doar un gol imens lasat de el....trupul meu il cere inapoi
si mai presus de trup..sufletul..
aiurea..dar am simtit sa scriu
toate astea aici inainte sa ma duc la alergat...adica inainte sa trec prin toate locurile pe unde am stat cu el..
si am fost atat de fericiti....
i miss u
evident
RăspundețiȘtergere